Microplasticele și fertilitatea: ce asocieri au găsit studiile și unde se opresc concluziile

Identificarea microplasticelor și nanoplasticelor în probe biologice umane a deschis întrebări importante despre fertilitate, fără să ofere încă un diagnostic individual. Medicul Andreas Vythoulkas explică pentru Medicool că prezența particulelor nu demonstrează, singură, că acestea provoacă infertilitate. Știri pe Surse reia sâmbătă explicația publicată inițial de Medicool pe 19 octombrie.

Un studiu publicat în 2025 în ACS Nano a analizat lichid folicular și plasmă seminală de la 51 de cupluri care urmau fertilizare in vitro. Potrivit abstractului original indexat în PubMed, concentrații mai mari de polietilenă și PVC în lichidul folicular au fost asociate cu rate mai mici de fertilizare. Pentru PVC din plasma seminală a fost observată o asociere cu motilitatea redusă a spermatozoizilor.

Același abstract nu raportează asocieri semnificative între nivelurile materne sau paterne ale nanoplasticelor și implantarea embrionilor ori sarcina clinică. Această distincție apare și în Medicool și în preluarea Știri pe Surse: fertilizarea și obținerea unei sarcini nu sunt același rezultat. Cele două publicații au o origine comună pentru explicația medicală, nu reprezintă două confirmări independente.

Vythoulkas recomandă o abordare prudentă, nu alarmistă. În explicația pentru Medicool, el indică reducerea expunerilor inutile, inclusiv evitarea încălzirii mâncării în ambalaje nepotrivite pentru temperaturi ridicate. Tot acolo avertizează că dietele, suplimentele sau curele de „detoxifiere” nu au demonstrat că elimină aceste particule și restabilesc fertilitatea. Datele actuale nu permit transformarea nivelului microplasticelor într-o estimare sigură a șanselor unui anumit cuplu de a avea un copil.